Integrată în cadrul strategic judeţean, Strategia de dezvoltare a Zonei Pescăreşti îşi propune să contribuie la atingerea obiectivelor dezvoltării judeţene, regionale şi naţionale, promovând totodată dezvoltarea bazată pe parteneriat şi experienţă locală. Formularea viziunii, a obiectivelor, trasarea priorităţilor şi stabilirea setului de măsuri ale Strategiei Zonei pescăreşti până în 2015 tinde sinergic către politicile sectoriale europene şi naţionale, dar sunt bazate pe informaţiile şi nevoile locale, aşa cum au reieşit din evaluarea strategică a zonei. Analiza întreprinsă asupra teritoriului şi comunităţilor locale are o latură cantitativă, pragmatică, dar care este complementar sprijinită de abordarea participativă a elaborării documentului.
Strategia de dezvoltare a judeţului Galaţi îşi propune creşterea competitivităţii zonei cu scopul de a asigura creşterea nivelului de trai şi de a îmbunătăţi atractivitatea generală a judeţului. Viziunea de dezvoltare asumată este: „Judeţul Galaţi – zonă competitivă economico-socială în vederea creşterii calităţii vieţii locuitorilor şi dezvoltarea atractivităţii la nivel global.”
Corespondent viziunii judeţene, Strategia de dezvoltare a Zonei Pescăreşti îşi propune să contribuie la dezvoltarea durabilă a judeţului prin valorificarea superioară şi echilibrată în raport cu mediul înconjurător a resurselor pe care le deţine. Viziunea Strategiei este ca, până în anul 2015, dezvoltarea zonei pescăreşti a judeţului Galaţi să fie canalizată spre fructificarea avantajelor oferite de resursele locale legate de pescuit şi acvacultură astfel încât să determine un aport semnificativ atractivităţii generale a judeţului şi a regiunii şi să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de trai a comunităţilor locale. În perioada la care se referă, Strategia îşi propune să contribuie la o mai bună conştientizare locală a caracterului pescăresc al teritoriului şi să transmită comunităţilor locale imaginea reală a potenţialului de dezvoltare al sectorului. Astfel, prin implementarea Strategiei propuse se preconizează că,
până în 2015, Zona Pescărească a judeţului Galaţi îşi va asuma un model de dezvoltare bazat pe fructificarea potenţialului pescăresc al teritoriului şi va crea cadrul necesar unei dezvoltări durabile axate pe o înaltă valorificare a patrimoniului său natural şi antropic.
Activităţile economice din Zona pescărească a judeţului Galaţi vor fi orientate spre fructificarea potenţialului piscicol şi eco-turistic al teritoriului, comunitatea locală conştientizând necesitatea valorificării raţionale a resurselor locale. Zona pescărească din judeţul Galaţi se va afirma ca o destinaţie turistică pentru care primează promovarea valorilor locale şi respectul pentru mediu şi va deveni un reper al calităţii produselor pescăreşti.
Zona Pescărească a judeţului Galaţi, definită de teritoriul administrativ al comunelor situate pe cursul inferior al Prutului şi o parte a municipiului Galaţi încadrată de Prut, Dunăre şi Siret, are o istorie recentă cu măsuri economice şi sociale relativ nepretabile potenţialului endogen. Deşi cadrul natural şi resursele de care dispune teritoriul sunt premise ale unei dezvoltări fundamentate pe sectorul pescăresc, zona a fost industrializată forţat . Activităţile pescăreşti, deşi mult mai dezvoltate acum două decenii, au fost îndepărtate de tradiţia locală aşa cum se păstrează încă în amintirea comunităţilor de pescari. În perioada postdecembristă, activităţile de acvacultură şi pescuit au înregistrat un declin semnificativ, printre cauzele acestei situaţii numărându-se lipsa fondurilor necesare, slaba conştientizare a potenţialului de dezvoltare a sectorului, dezinteresul general al comunităţii pentru pescuit etc.
Tradiţia pescărească mai este menţinută de un număr relativ redus de pescari care se confruntă cu obstacole destul de mari (restricţiile de mediu şi din zona de frontieră, taxele foarte mari, condiţii improprii de desfăşurare a activităţii, sistem deficitar de valorificare a produselor etc.). În acest context, mulţi dintre pescarii profesionişti (comercial) practică pescuitul la nivel de subzistenţă, de multe ori peştele fiind singura sursă de venit a familiilor pe care le întreţin. Dificultăţile din ce în ce mai mari şi condiţiile vitrege ale activităţii de pescuit au făcut ca foarte mulţi pescari să se îndrepte spre alte îndeletniciri, renunţând, în acelaşi timp, la transmiterea tradiţiei pescăreşti locale. Se remarcă insuficienţa a măsurilor reale de sprijinire a activităţilor pescăreşti, inclusiv de protecţie împotriva practicilor ilegale de pescuit. De asemenea, din consultările publice a reieşit o nevoie stringentă de informare a comunităţilor pescăreşti, de socializare şi de punere în valoare a elementelor de identitate ale acestora, un exemplu putând fi evenimentele publice dedicate pescarilor (sărbători, festivaluri, concursuri).
Zona pescărească dispune de un potenţial turistic şi de agrement forte important, resursele naturale şi patrimoniul antropic material şi imaterial ale teritoriului putând fi puse în valoare prin activităţi de acest gen. Situaţia actuală din teritoriu nu favorizează, însă, dezvoltarea activităţilor turistice şi/sau de agrement, cauza principală fiind lipsa infrastructurii specifice necesare. De asemenea, în multe cazuri, obiectivele de interes sunt destul de greu accesibile. Un alt obstacol al dezvoltării turismului în zonă constă în restricţiile de acces în zona de frontieră, astfel că resurse naturale extraordinare din lunca Prutului nu pot fi valorificate din punct de vedere turistic.
Comunităţile locale cuprinse de Zona Pescărească prezintă un potenţial uman foarte important, atât din prisma dezvoltării sectorului pescăresc (cu atât mai mult cu cât existenţa serviciilor educaţionale în domeniu pe plan local constituie un avantaj) dar şi al altor activităţi economice. În urma consultărilor publice efectuate în teritoriu a rezultat un grad destul de scăzut de informare cu privire la posibilităţile de dezvoltare locală, la posibilităţile de dezvoltare antreprenorială şi potenţialul de dezvoltare pe care îl oferă resursele de care dispune teritoriu. De asemenea, s-a constatat un nivel redus de conştientizare a caracterului pescăresc al zonei şi al avantajelor conferite. Cea mai mare parte a resurselor locale de muncă nu sunt pregătite să se adapteze la condiţiile actuale ale pieţei muncii, situaţie explicată parţial şi de procentul ridicat al şomerilor. În contextul resurselor umane locale, pescarii constituie un grup aparte. Cu toate că întâmpină dificultăţi majore cauzate de o serie de factori precum condiţiile meteo şi perioadele de prohibiţie, timp în care nu pot avea venituri din pescuit, foarte puţini dintre aceştia conştientizează posibilităţile de a desfăşura alte activităţi economice, chiar legate de pescuit (ex: plimbări turistice cu bărcile tradiţionale, servicii de ghidaj turistic etc.). De altfel, gradul de informare cu privire la aceste posibilităţi este destul de scăzut.
Economia locală este destul de slab dezvoltată, atât sub aspect valoric dar şi al diversificării activităţilor. La nivel zonal, densitatea IMM este foarte redusă (circa 15 unităţi la 1000 locuitori), iar cele mai multe societăţi comerciale activează în comerţ. În zonele rurale îşi au sediul foarte puţine unităţi economice, o mare parte dintre acestea fiind mici unităţi de comerţ şi/sau de alimentaţie publică. În domeniul agricol se remarcă o serie de iniţiative de dezvoltare, o mare parte dintre acestea putând fi catalogate drept exemple de succes. Acvacultura, deşi este un domeniu care în trecut a fost foarte dezvoltat, nu este nici pe departe la un nivel de dezvoltare corespunzător potenţialului pe care îl prezintă. Cu excepţia municipiului Galaţi, turismul este, practic, inexistent. Capacităţile de cazare din zona pescărească sunt situate în municipiu, sunt concentrate spre zona falezei, dar nu valorifică din potenţialul local decât peisajul panoramic dat de apropierea de Dunăre. Posibilităţile de agrement, în special pentru locuitorii municipiului Galaţi, sunt limitate de condiţiile improprii ale bazelor existente (Priza Dunării, Valurile Dunării) şi de lipsa altor amenajări specifice.
Identitatea etnografică şi culturală a zonei este strâns legată de comunităţile pescăreşti şi este îmbogăţită de elemente tradiţionale aduse de comunităţile care au colonizat în secolul XIX anumite teritorii din zonă. Încă se mai păstrează case tradiţionale (cu pereţi din lemn şi pământ, cu acoperiş din stuf etc.) în amplasamentul original şi fără modificări de structură (ex: Suceveni, Şiviţa). Totuşi, fără intervenţii rapide de conservare, în scurt timp se vor degrada iremediabil. În aceste condiţii, a fost identificată necesitatea unui muzeu al zonei, care să conserve elementele tradiţionale ale comunităţilor pescăreşti locale din toate fazele de dezvoltare ale acestora, elementele etnofolclorice materiale şi imateriale ale zonei şi să promoveze valorile cadrului natural al teritoriului.
